Târziu cu tine

Fărâme de uitare, pământul până-n zare,
Că de ma uit în cer și-n jos nu este alinare.
Axfisiată, e mult praf, tot trag, pieptul mă doare
Cu ochii palizi îmi frământ și cea din urmă stare.

Replici răsturnate-n sens, cuvinte nu mai știu,
Și culorile s-au transformat în negru și pustiu,
Ca umbrele ce se întâlnesc doar seara în târziu,
De frig se strâng adapostite-n pragu-mi cenușiu.

Le văd chircite, a mea ușă deschid cum intră
În sufletu-mi se bagă, sunt multe, îmi e frică …
La ceasul cu pendulă, el de m-ar ajuta,
Dar orele-s târzii, nu poate a se-ntorcea.
E noaptea noastră, un strigăt se aude,
E sunetul prea clar al unei forțe crude,
Doar umbrele-mi sunt sore, negura îi mamă
Trai voi eu așa până a din urmă teamă.
Tarziu e tot cu tine, fantasmele-mi au spus,
Venit-am lângă tine, pe el nu ți-am adus…