Amintiri confuze

Îmi dai, îmi iei, jupoaie a mea piele.
Îmi ceri, îmi spui, zâmbește în durere.
Tu furi, oferi , ochii înroșiti de patimă
Tu spui dar taci, trupul îmi e victimă.

Și acum, liniște absurdă. Bolta cerească .
Cazan prea fiert de umbre se încețoșază.
Petale rupte a căror flori se urcă într-o rază
Liber e lupul ce umblă terfelit, stinger
Pădurea în negura apusă se face colier.

Te apasă doar pământul, călcând l-apeși și tu
Apare în trecut piratul pe o mare
Că rănile îmi sunt cu atât de multă sare
Chiar încercând sufleorul nu are să șoptească
O amintire prinsă cu o plasă larg albastră.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close