Târziu în noapte mi-aduceam aminte
De vorbe mult prea des rostite.
Târziu va fi şi încă este
Să mai clădim încă-o poveste.
Când timpul trece, căci clipesc
Aş vrea ca ploapele s-opresc.
Târziu mi-aduc acum aminte
Dar eu nu sunt în a ta minte.

Speranța ce-a murit în mine
Era când ție îți era ruşine
Să mă priveşti numai pe mine.
Când zilele trecând apasă
Pe-a mea inimă pietroasă
N-am cum sa îți vorbesc că ştiu
E încă totul prea târziu.

De ți-aş vorbi ți-aş spune-n taină
Că sunt prea stinsă în cămară
Şi focul pâlpâie încet
Că nu te am acum la piept.
Şi cum să mai trăiesc acum
Târziu mai este ca să spun…..

image

Avatarul lui Poezii

Published by

Categories:

Lasă un comentariu