Târziu

Târziu în noapte mi-aduceam aminte
De vorbe mult prea des rostite.
Târziu va fi şi încă este
Să mai clădim încă-o poveste.
Când timpul trece, căci clipesc
Aş vrea ca ploapele s-opresc.
Târziu mi-aduc acum aminte
Dar eu nu sunt în a ta minte.

Speranța ce-a murit în mine
Era când ție îți era ruşine
Să mă priveşti numai pe mine.
Când zilele trecând apasă
Pe-a mea inimă pietroasă
N-am cum sa îți vorbesc că ştiu
E încă totul prea târziu.

De ți-aş vorbi ți-aş spune-n taină
Că sunt prea stinsă în cămară
Şi focul pâlpâie încet
Că nu te am acum la piept.
Şi cum să mai trăiesc acum
Târziu mai este ca să spun…..

image

Viitor ascuns

image

Noaptea asta e cu ceață…
Nu-ti mai vad nici a ta față,
Frigul e cel ce răcește
Inima ce se topește.
În amaru-mi nencetat,
Unde sunt ca intr-un iad
Calcând doar pe pietre-ncinse
Nu te prind nici intre vise.
Ești in brațele altei fete
Zâmbind tu o mai săruți
Si de mine tot iți uiți
Nu te-ntrebi si nu iți pasă
Daca eu sunt la a mea casă,
Daca eu oi suferi
Ori de eu poate-oi pieri.
Vorbești ,te gândești la ea
Toate-n iarna mult prea grea.
Nu iți pasă clar de mine
Nici la vara care vine.
Mănânci , bei, te şi distrezi
Iar pe ea prea scumpă-o vezi.
Trec şi zile ,trec şi nopți,
Mamei vrei sa-i faci nepoți.
Şi după atâta vreme
Sufletul meu doar îmi cere
Hai, ridică cu putere
Toate aceste amintiri
Scoal’ de fă şi tu copii…
Şi nu mai înnebuni….
Te-a uitat şi îi e bine
Cănd tu cazi între ruine.
De i-ar spune cineva,
El nicicum nu ar ofta.
Că e fericit si are,
Sufletul clar nu îl doare
Pe ea doar îmbrățișează
Nici nu vrea ca sa te vază,
Numele nu iți mai știe
Ai fost doar o jucărie…..
Aruncată-ntr-o cutie
Ruptă in bucăți… o mie

Ai plecat

A câta oară ai plecat?

Lăsându-mi sufletul secat,

A câta oară m-a durut

Tu n-ai mai stat nici un minut.

Vor trece zile, vor trece luni

Ne vom certa ca doi nebuni

Că numai nopțile târzii

Vor fi de foc şi vreau să ştii

Distanta încet mă va seca

Tu nu vei fi în vreme rea.

Prea multe mile ne despart

Şi sufletul îl simt crăpat

Il vei cusa când vei veni 

Cu miile de bani -hârtii?

Cum vei putea înlocui

Atingeri mii ce puteau fi?

Că timpul îmi va fi duşman

Va trece an, ce mi-a rămas e-un talisman

Că orice zi eu o s-o simt

Excat îți spun şi nu te mint

Căci te iubesc neîncetat

Dar depărtarea e un iad…

Ultima doamnă

Ca o ultimă doamnă pașii ei apasă
În negru îmbrăcată subțire, tăcând ea culeasă
Şi cea din urmă floare ce gata e să cadă
O prinse-ntre mâinile-i de viață suavă.
Parfumul ei tare împrăștie-n holuri
Ca mii de răchite răpuse pe soluri.
Clipind încet zadarnic privește
Spre geamul închis în a sa poveste.
Tocu-i drept gingaș o ‘nalță
Pantofii cei negrii sunt mândrii că-o încalță
Pășind distins cu rochia neagră
Se-nvarte timid prin casa cea goală.

În colț la cămară o candelă arsă
Pâlpâie noaptea deja curând întoarsă
Aprinde-o țigară şi rujul ei rece,
Trăgând prea puternic, cam gata s-o înece
Şi goală-i privirea, de fard se ascunde
Că-n ochii ei mari doar fumul pătrunde.

În jilțul ei vechi de lemn mult tocit
Sunt mii șederi în gând neoprit
Şi parul ei scurt e cel ce o îmbracă
Când toamna e frig, sau iarna săracă.
Suspină în taină de gânduri pătrunsă
Că viața prea crudă pe nimeni adusă.

image

Tablou cu amintire

Pe cărări unde umblam
Pe tine te asteptam
Dar tu nu vii si e frig,
Alb e tot…întins timid,
Apa rece a-nghețat
Şi pe malul celălalt
Se vad case împodobite,
De zapadă sunt cernite.
Pomii goi îngheață tristi,
Mărăcinii sunt învinşi
De prea multa grea zăpadă
Ca un suflet in otravă.
Iar o cruce la pământ, stă pe mal
Lăsând plăpând ,poate-un suflet inghețat
Cum e-al meu trist,suparat
Un stejar negru, umbros
Ce se-nalță prea frumos,
Din el cade şi tot cade
Că zăpada nu mai moare.
Ceață este-n depărtări,
Tu n-auzi nişte chemări,
Căci in valea asta joasă
E o amintire stoarsă.
Când cobori de pe un deal,
Te duci lin ca pe un val.
Aici mă-ntrebai pe mine,
Şi mi-era mie ruşine
Să te mai privesc in ochi,
Nu voiam te deochi.
E doar liniste acum.
Se aude după drum
Multe stări făcute scrum
Iar eu tot ce as vrea acum
E să vii pe al meu drum…

image